in pain…

de cand cu durerile din cauza pietrelor la rinichi nu prea mai sunt activa, m-am cam departat de lume si am invatat sa suport durerea si sa trec in standby…
de cele mai multe ori o bifez ca prezenta si ma destind mai departe in toropeala mea fizica si emotionala…
acum vreo doua zile eram la urgenta si chiar ma gandeam la chestia asta…
sunt obisnuita sa merg la urgenta asa ca de obicei imi iau o carte cu mine pentru ca stiu ca am de asteptat cel putin doua ore… si citesc, unicul lucru pentru care am rabdare. nu ma joc la telefon pentru ca ma enervez, nu vorbesc la telefon pentr ca in ultima vreme nu prea mai vorbesc cu nimeni dar si pentru ca mi se pare lipsa de bun simt… eu citesc! pentru ca daca gasesc o carte care sa ma captiveze reusesc sa trec peste durere mai usor, si pentru ca cintind respect linistea si intimitatea celorlati…
ei bine sunt singura care face ceva de genul! multi dintre pacienti se uita ciudat la mine ca si cum as fi venit dgeaba la urgenta, ce atata liniste!
si tipa telefoanele mai tare ca sirena ambulantelor si vorbesc doua trei octave mai sus ca sa fie siguri ca sunt auziti de toti, si iti povestesc toata cartela lor clinica de parca ar fi in pas de moarte si tu TREBUIE sa stii!
nuuuuuuu, de ce i-ar trebui unui om liniste si pace atunc cand se simte rau?!

ieri am uitat pentru prima data de onomastica mea ) bine ca n-am fost singura… si nu e o chestie rea, eu m-am indepartat de lume, intr-un fel am avut ce mi-am dorit si sunt convinsa ca acum e mai bine asa

totusi m-a surprins mult si placut Clopotica (are un tricou verde de la mine ) stie ea)

mama mi-a schimbat scaunul de la computer cu unul dn scaunele alea de se leagana, asa ca ma simt un pic bunicuta ) dar e relaxant

desi nu mai scriu asa de des si nici nu prea mai intru pe messenger foarte des citesc toate blogurile pe care le-am citi si pana acum, mi-am vizitat fratii gasind mai mereu ceea ce ma asteptam…

m-a surprins foarte mult insa abandonul somnorosului dar imi dau seama ca atunci cnad esti scarbit de un mediu nu lipseste mult pana ca acesta sa-ti invadeze si spatiul virtuala si sa te scarbesti.

citeam pe blogul cuiva “de succes” ca nu e adevarat ca lumea nu scrie pentru trafic… uneori e adevarat… uneori insa ai doar nevoie de o terapie… statisticile sunt doar numere, uneori doar experienta conteaza

am vazut ca cineva m-a scos din blogroll m-a amuzat dar banuiesc ca un pic m-a atins devreme ce am scris despre asta…

si nu vreau sa sune ca o condamna… era doar o obsevatie despre cum faptul de a rupe legatura cu lumea, fie ea reala sau virtuala duce la consecinte… si fiecare trebuie sa le suporte…

orice actiune are o reactie? cred ca da…