Gulty conscience…
se intampla uneori sa fim loviti… de soarta, de vina, de idei, de nebunie, de amor… loviti.
situatii cat se poate neasteptate, de favorabile sau de catastrofice…
in seara asta, ascultand sinfonia devastatoare a linistii, am lasat vina sa ma loveasca; mana in mana cu mustrarea de constiinta vina te tranteste fara mila si iti cere raduiala pentru tot ce a facut si ai fi putut evita…
gasesti si cauti mereu pe cineva care sa-ti spuna ca nu a fost vina ta… exista intotdeauna altcineva, altcineva care a gresit mai mult decat tine si parca daca te confrunti greseala ta ar fi de iertat…
uite ca eu nu reusesc, nu reusesc sa judec pe altcineva in locul meu, nu am nici fatarnicia de a ma crede mana destinului dar sunt ferm convinsa ca mi-am lasat si eu amprenta pe buleardul lui (a destinului).
si poate fara de-nteles va este ce-aberez acum, dar ma gandesc ca la o experienta de viata ca atunci cand constiinta lucreaza nu trebuie reprimata. ce-i mai corec decat sate judeci aspru pe tine si sa il lasi pe ceilalti in pace?
Nimic!
