I belive!

Uneori cand sunt la volan ma pierd printre gandui i activez optiunea stand by (cred ca aceasta expresie a fost folosita si de Cabral o data, sau cel putin asa imi amintesc eu sa fi citit), asta inseamna ca reusesc sa conduc in mod normal, folosindu-ma de toate reflexele pe care le folosesc de obicei dar calatorind cu mintea pe alte meleaguri…
asa eram si azi, intorcandu-ma de la facultate, si in timp ce ma strecuram pe o straduta departe de centru ca sa evit parte din trafic am avut un flash! Eu cred!
adica eu cred in magie (ok acum o sa credeti ca m-am tacanit, ceea ce este foarte posibil dar nu mi se pare o noutate), cred intr-o realitate paralela pe care cu ochi stinsi nu reusim sa o vedem, din care avem nenorocul sa nu facem parte.
intotdeauna m-au fascinat povestile si cred ca am refuzat sa ma rup de lumea lor atunci cand “trebuia”…
si ma gandesc ca asa cum in universul nostru enorm exista o mare posibilitate ca un alt sistem solar sa existe , ca alte fiinte sa existe sau ca noi suntem exceptia, “eroarea” prea improbabil de reprodus, asa trebuie sa existe si magia…
minciunile sau povestile au intotdeauna o farama de fondament, fie ea regula sau exceptia magia si povestea isi au cu siguranta locul undeva in lumea noastra…
sunt o persoan care nu crede prea mult in coincidente de aceea de multe ori risc sa devin paranoica… si desi lecturile mele din perioada asta nu sunt de argument fantasy cateva din “semnele” mele mi-au facut cu ochiul din asezarea literelor negre pe alb…

soooooooo… intotdeauna am crezut, si uneori am fost chiar invidioasa sa dezamagita ca nu fac parte intr-un fel sau altul din lumea asta… intotdeauna am fost un pic tacanita si niciodata nu mi-a pasat, dar acum am simtit nevoia sa iau o pozitie si nu stiu exact de ce…
poate sa va amuz putin ) sau poate sa ma amuz de una singura, certe ca am scris