Al zecelea Regat….

inchide ochii…..viseaza prin ai mei….

Ea….

 Intinsa pe pat ma uit la tine; ochii mei mari si negrii observa camasa ta alba ce inveleste trupul tau perfect.
 Incerc sa-ti vorbesc, sa-ti spun ca e ultima data….ca e ultima data cand vreau sa te vad plecand, ca e ultima data cand ma pierd prin asteruturile din ce in ce mai reci dupa plecarea ta….                                                                                                     ca e ultima data cand tanjesc dupa mirosul pielii tale si dupa sarutarile tale fierbinti…
 DA!….vreau sa-ti vorbesc!…sa-ti confesez ca libertatea pe care ti-o ofer naste din frica de a te pierde definitv….
…. vreau sa-ti vorbesc dar cuvintele-mi sunt legate cu mii de noduri in gat.
 

Te-ai imbracat…si intre timp eu am urlat mii de cuvinte in mine, mii de cuvinte care au ramas mute in mine…
Te asezi langa mine, imi treci mana prin parul ravasit , ma hipnotizezi cu privirea ta calda, ma saruti pentru ultima oara si imi spui:
 ”pe data viitoare”…

 si eu tac, tac si ma blestem pentru slabiciunea si stupiditatea mea si zic:
 ”ok”…cu un zambet inghetat pe buze si imi promit ca data viitoare ma voi confesa…
 ”da asa voi face!”

El…

Hai spune-mi ceva!……te rog!….spune-mi ca nu vrei sa plec, ca de fapt privirea ta nu este goala si inferenta…..te rog…..macar  de data asta!….

m-am saturat de jocul asta….m-am saturat sa fim doi straini ce isi incretesc desinel in ore furate noptii….

indiferenta ta ma doare….tacerea ta ma sfasie de ficare data cand ies pe usa ta si ma saluti cu voce rece….

as vrea sa am certitudinea ca nu sunt singur, ca imi esti altaturi….as vrea sa-ti cer sa fii numai a mea fara frica de a fi respins…

si totusi tu stai in pat….ca o regina a ghetii….prvirile tale imi provoaca fiori….as vrea sa te incalzesc cu sarutul meu…..sa-ti patrund privirea si sa-ti citesc gandurile….

as vrea…

ma asez langa tine pe pat, te sarut pentru ultima data in noaptea asta si iti spun cu o gheara pe inima… : “pe data viitoare”….

imi raspunzi cu un “ok” metalic…..de nepatruns……

am plecat iubita mea….si las ca de obicei o parte din mine aici cu tine……

—————————————————————————— 

ultimul carbun se stinge in vatra…..oricum inghetasem chiar si cand focul era aprins…

in fiecare seara vii….in fiecare seara stiu ca nu esti al al meu….

te vei intoarce la ea… azi, maine, in fiecare zi…..

si mie o sa-mi fie tot mai frig si tu ai sa-mi promiti soarele….

si stiu ca ai sa minti mereu, si ca din mana ta puternica gheata va cadea presarata cu fulgi mari gi reci….

nu insemn nimic pentru tine, si totusi tu imi spui ca sunt totul….

ipocrizia ta nu imi e de ajuns ca sa te urasc….

tac….

—————————————————————————

te-am suparat?!

si daca te sarut usor pe gat?!….

daca ma ghemuiesc in bratele tale………

ma ierti?!…..

nu?!

nici daca iti soptesc poezii de amor?!…

sau pablo neruda nu-ti mai place azi?!…..

cum nu ma crezi?!

cum adica ma urasti?

cum adica sunt falsa si rece?!

nu!…tu te-ai scimbat…..

ti-ai ratacit privirea pe carari necunoscute…..

ai uitat drumul spre potecile inimii mele sau le-ai sers intentionat…..

nu ma asculti….

oare intelegi vreodata cuadevarat ceea ce iti spun?!!!

am incet sa mai urlu cu cuvnite…..

tot ce-ti doresc e sa te regasesti….

eu te-am pierdut…..

cuvintele mele dulci nu mai au sens pentru tine…..

latina e o limba moarta si….

si totusi catullo spune “amo et odio”

——————————————————————–

to ce mi-a ramas din tine e o amintire….

degetele mele lungi ce-si gasesc alinarea in parul tau moale , privirea ta plina de sclipire inaintea fiecarei sarutari….fluturii din stomac ce isi luau zbrul la fiecare atingere…

acum fluturii au murit…au lasat loc crampelor…au lasat locul durerii…..

ai preferat sa pleci cu ea….si nu stiu daca sa te iubesc inca…sa pastrez iubirea asta sfasietoare…sau sa te urasc….?!

poate ca sa o uras pe ea, am sa urasc moarte invidioasa si egoista…careia nu i-a fost de ajuns eternitatea si a hotarat sa mi te ia…

a hotarat sa te vrea…sa te doreasca inaintea timpului….si-a calmat gelozia cu zilele tale crutate….m-a invins in mod misel…ti-a tradat vointa….

sunt fara de puteri….si seva mea-i o amintire….din ce in ce mai incetosata…..

00oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo

“mess”ing thoughts…sau cand prada devine vanator…

el: ai un stil ciudat azi
ea: adica?
el: nu stiu cum da ma sufoci
ea: k
ea: atunci
ea: inseamna ca decizia pe care o luasem azi era cea mai potrivita
ea: nopate buna
ea: succes
el: =))
el: tzu tzu?
el: pisoiash?
ea: ma stresezi
el: vb serios?
ea: foarte
ea: ia zi-mi u acum mie
ea: cum reusesc eu sa te sufoc
el: ai dreptate
ea: sei strano forte
el: ?
ea: esti ciudat tare
ea: asa e bine?
el: e k
el: noapte buna
ea: NOAPTE BUNA
ea: copil mic si neajutorat
ea :-)
ea:
el: credeam ca te gandeai ca ma gandesc la tine ca te-ai suparat
ea:
el: dc razi?
ea:
ea: ?
ea: de tine
el: k
ea: cate o data mai esti si naiv
el: da?
ea: da
ea: eu nu ma astept ca tu sa te gandesti ca eu ma gandesc ca u te gandesti ca m-am suparat
el: stiu
ea: pai daca sti de ce imi pui intrebarile aste capcana
ea: ?
el: nu sunt intrebari capcana
ea: k
el: uneori eu glumesc sau fac misto, sau sunt ironic dar… cred ca nici eu nu stiu de fapt                                                                                                                        el: in fine
el: nu conteaza
ea: mda
ea: tipic
el: hai k vb alta data
ea: k
el: e tipic
ea: noapte buna
el: cum adica?
ea: vb alta data
el: ascult
ea: hai la somnic cu tine
el: repede ca ma culc
ea: noapte buna
ea: mai vb noi
el: x(
el: x(
ea: “el: hai k vb alta data” asta ai zis nu?
ea: noapte buna
ea: “tzu tzu”
el: asta inainte de: “tipic”
ea: da
ea: lasa
ea: ca dormi u
ea: si fara sa sti
el: k, dar sa stii ca ma ambitioneaza f tare lucrurile astea
el: hai noapte buna
ea: stiu
ea: noapte buna
ea: hai ca ies eu inaintea ta
ea: ca vad ca u nu reusesti sa te dezlipesti de mine
ea: noapte buna
el: offf cum crezi u cate-o data ca tot ce zboara se mananca………….uneori chiar nu e asa………
ea: nu mai lua u tot in serios
ea: cum ti-am mai spus
ea nu ma astept nimic de la tine
ea: nu te mai da asa cocos
el: uite acum chiar m-ai dezamagit
ea: chiar credeam ca ai iesit
ea:
el: offff
ea: pai eu mai stau
ea: ca am treaba
el: tzu tzu
ea: nu ies eu
el:
ea: ca iesi u
el: eu nu mai stau k am treaba
ea: problema ta
el: 
el: mai stau dar promitnsa nu te mai bag in seama
ea: asa sa faci
el: noapte buna tzu tzu si incearca sa nu te gandesti ca ma gandesc la tine (k te-ai suparat), pt ca fara sa vreau ma gandesc …..dar daca cumva doar te-am iritat un pic e asa cum trebuie sa fie…

“ai ramas ca un tatuaj facut la betie….pe care sunt prea rebel sa-l sterg”  tatuaj, Tapinarii

ea… 

     *cine naiba sa fie la usa la ora asta?! e ora 4 dimineata , sa fie vreun hot?!…doamne cretina mai sunt ca doar un hot nu o suna la usa…sau suna cu gandul ca eu as gandii ca nu poate fi un hot si sa ma ia prin surpindere?!…cred ca delirez…sa se fi intamplat ceva cu ai mei…hmmmm…ar fi sunat…

insista…raspund…..

Doamne!…era sa fac un infarct! ce cauti acum, aici?!…

el o ia brusc de mana si o saruta in ciuda protestelor ei, si ea cedeaza invaluita in bratele lui si in parfumul de aer proaspat de afara…

el…

Vroiam sa ma asigur cu adevarat ca nu esti suparata…..

bufnesc amandoi intr-un hohot zgomotos de ras, se aude un zgomot de usa trantita…alt hohot…e dimineata…..

——————————————————————————- 

ea…

si visez ca esti acolo…in lumea mea, visez cum iti deschid sfioasa usa…

ai venit neinvitat… ai trisat…trebuia doar sa vedem un film, nu sa ma invelesti sa-mi spui noapte buna si apoi sa ma tii in brate….

nu trebuia sa-mi permiti sa ma furisez la pieprul tau, sa-ti simt pulsul…respirarea…tot mai aproape si mai intens…

el…

…pending…

————————————————————————-

ti-aduci aminte de raul ala mic si cantaret?!…era locul nostru de intalnire…acolo ne-ascundeam de lume, acolo imi puneai flori in par, acolo iti daruiam buzele mele tremurande, acolo in poienita noastra secreta pe versuile suierate de apa mi te daruiam fara egism….acolo….

acolo te-am gasit si dupa ce te-ai insurat cu ea…..acolo m-ai gasit si dupa ce m-am maritat cu el….

acolo am fost drogati de iubire si de pacat….doar acolo….

azi am fost acolo, stiam ca n-ai sa vi…..

iubesti pe alta acum, te-ai daruit ei de-a pururea….esti al ei pe vecie…te-a sedus…e meseria ei…

ea nu cere…ea ia….

am sa fiu o vaduva neagra, am sa fiu ucenica ei….am sa-i daruiesc victime cu nemiluita…si apoi am sa ma intorc in poienita noastra….langa raul cantaret….sa-mi astept recompensa….

da!….asa am sa fac….

—————————-

intru usor in apa, picoarele sunt reci si la contactul cu apa calda dor….ma grabesc sa intru….apa calda ma invaluie ca niste brate delicate…totusi peretii reci ai cazii imi dau fior….

aburi peste tot…pe geam….pe oglina…desupra apei…chiar si din mine ies aburi….

ma gandesc pentru o clipa daca nu e o parte din suflet cea care se rupe de mine….

e bine aici….e cald…gandurile se preling asa cum o fac cateva picaturi de apa condensata de pe geam…

oare daca inchid ochii…si adorm aici visul o sa dureze “forever”….?

================================================

cantam de cateva seri in barul ala din centru

in fiecare seara intre pauze vorbeam cu clientii, ii distram…ii amuzam…i i provocam…

apareai timid, dar fara curaj si imi vorbeai…

nu te-am remarcat la inceput…erai unul dintre cei multi…

ai indraznit intr-o zi sa ma inviti in oras, sa ne intalmim departe de locul acela plin de lume care vine si pleaca…si care nu inseamna nimic…

am acceptat….fiecare merita sansa lui chiar daca eu credeam ca tu o vei irosi pe a ta….

te-am intalnit de cateva ori….nu te suportam….dar ceva nu ma lasa sa ma desprind de tine….

de atunci in fiecare zi iti dau o bucata de paine…te hranesc cu ea….o rup din mine si ti-o daruiesc cu cea mai mare placere…

nu inteleg niciodata daca esti satul sau nu, dar uneori iti gasesc sclipirea in ochi de multumire… si sunt impacata…

totusi…asa cum am aflat de mult prezenta ta e trecatoare prin aceste meleaguri….curand ai sa pleci…

si eu n-am sa pot sa te urmez….tu nu imi apartii si eu nu iti apartin…

unicul lucru care ne mai leaga este bucata asta de paine…

ultima pe care eu ti-o daruiesc….

daca ti-ai placut vei traii din firmituri, in speranta ca intr-o zi ne vom regasi si vom manca o paine impreuna…

speranta moare ultima…ai zis….

cum am mai spus….nu e asa…

000000000000000000000000000000000000000000000000000

el…

“vezi asta?!, ea este comoara mea!”

spuse soldatul aratandu-i celuilalt din trincee o poza cu o domnisoara care avea cel mai frumos zambet de pe pamant…

“stii….imi scrie in fiecare zi, si imi trimite scrisorile….stie ca aici nu pot sa le rpimesc in fiecare zi dar ea imi scrie oricum….si asteapta nerabdatoare scrisoarea mea….

ii scriu o data la saptamana…aici e tare greu..dar fur o clipa acestui razboi pentru iubirea mea…

sa-i su ca inca mai exist…si ca o fac pentru ea…ca ea e unica raza de lumina din viata mea….

ca urasc lumea ca m-a furat ei…ca urasc razboiul asta in care lupt fara sa vreau…

ca imi doresc sa vin acasa si sa o gasesc pe ulita cum ma asteapta, cu flori in par si o rochita alba cu flori albastre…

ca imi doresc sa o strang atunci in brate si sa-i spun ca inseamna totul pentru mine, sao fac sa simta ca nu a asteptat in zadar…pentru ca ea e jumatatea mea…

pentru ca ea ma astepata stii?!….imi scrie mereu ca ma asteapta…ca se roaga in fiecare zi sa ma intorc acasa…

asta imi da curaj…sa stiu ca e a mea…a mea dea pururea….”

terminate aceste cuvinte se intoarce catre camaradul lui si ii observa un zambet trist pe fata…in mana are o poza care se pateaza incet incet de un rosu sange…

==========================================

ea…

in fiecare zi ma minti…stiu bine ca ma minti…si stii si tu…

e ca si cum mi-ai spune in fiecare zi ca trebuie…

ca eu pret…ce il platim…

ca nimci nu e gratis…

nici macar aici in taram de poveste…

eu te cred….

asta fac de cand te stiu…

te cred pentru ca nu pot altfel…

te cred pentru ca imi doresc….

minte-ma!

minte-ma la nesfarsit!!!

=========================================

ea…

de cand era mica invatase sa se catere prin copci…ii placea….reusea sa se catere oriune…

cel mai mult ii placea pe acoperisurile caselor….se simtea ca o felina…se simtea libera in jungla metropolei….

acum….cand viata de adult o lega cu lanturi invizibilea…noapte se catara….

se catara oriunde…pe blocuri, pe case…in copaci….se catara pana dimineata…era libera…libera sa zburde in bratele noptii…

pana cadn intr-o sera se opri pentru o clipa in fata unei ferestre….

acolo era el…ii placea sa il prveasca ore in sir…cum gatea…cum se uita la telvizor…cum isi facea exercitiile noaptea tarziu…

era salvarea ei…era fereastra in care ea evada….

a inceput sa-i scrie…in fiecare zi…o scrisoare pe hartie rosie intr-un plic negru….

ii scria poezi…sau cantece…sau ganduri insirate ca perle intr-un colier…

in fiecare seara ii lasa scrisoarea acolo…si in fiecare seara gasea scrisoare precedenta…deschisa…cu o fraza incercuita…

uneori…il intalnea si ziua…trecea pe langa el, simtind un gol in stomac….iar el…bineinteles nimic…sau…..

de la o vreme…seara…in fereastra fericirii ei…aprea un alt personaj…era o fiinta firava….pe care el o indragea…

ea…desi isi dorea sa intre candva in acea casa…stia ca ii este imposibil…

intr-o zi…scrisoarea ei…era nedesfacuta…

si apoi si ziua urmatoare….si cealata…scrisorile erau acolo..nedesfacute…

intr-o seara…asezandu-se pe acoperisul ei preferat..cu un pic de teama si cu un gust amarui….descopri inevitabilul…

sfarsitul calatoriei ei…in viata celui din fereastra…

draperiile de nepatruns….stersesera orice speranta…

o noapte nebuna alergand pe blocuri….

ultima noapte…

==============================================

ea…

intr-o zi…plina de plictiseala…inca mahmura dintr-o betie prea lunga…convinsa de a fi in stare sa inving orice dependenta…

convinsa ca sunt destul de puternicasa rezit oricarei tentaii…convinsa ca sunt destul de calita si de acum aproape intangibila…am intrat intr-o “cafenea”….

acolo erau mii de cafele insipide…care de care mai spalacite…care de care cu gura si cu mandria mai mare…se declarau energizanti garantati….promiteau placere eterna….erau toate extrem de pompoase si de complicate….erau….

ca sa-mi revin din toate acestea am comandat un espresso asa cum imi place mie…cu putin zahar si foarte scurt…tare de ti se ridica parul pe tine…ca un shoot….

am prins obiceiul de al gusta gusta mereu….de a ma intoarce mereu acolo….il serveam mereu cu placere….eran negru, amar, scurt, tare….dar pe sfarsit iti lasa acea tenta dulce de la zaharul brun cu care il serveam mereu…si ramanea aroma aia care te ducea cu gandul pe taramurile din brazila…printe cele ce culeg cafeaua cantand…unde arta de a suprevietui…e ca o piesa de teatru… o privesti cu placere si pare totul asa de natural…insa nu reusesti sa-ti dai seama de munca din spatele ei…

asta e si scopul…sa para totul usor chiar si atunci cand este greu…nu asta cere viata?…nnu e mereu o incercare care trebuie trecuta cu zambetul pe buze?…nu trebuie oare palmuit destinul atunci cand vrea sa ne pacaleasca?!…

am devenit depedenta de cesca mea de expresso…..o vreau mereu….o vreau in casa mea…nu sa ma duc la bar in ore tarzii si sa o cersesc barmanului…

am incercat sa-mi demonstrez ca pot renunta….ca sunt in stare sa ma duc acolo si sa nu o beau….sa nu o sorb…sa-mi iau gandul de la ea….

am esuat….nu reusesc sa ma lipsesc de drogul meu….ma intorc acolo in fiecare seara…si el ma seduce imbietor cu acelasi parfum decis….

nu pot sa renunt…nu pot sa ma revoltez…sunt slaba si cad mereu in vraja lui….si n-am sa renunt pana atunci cand imi va fi fatal…cand nu voi mai fi buna de nimic…cand nu-mi voi mai apartine….sau cand barmanul…facanduise mila de mine imi va refuza aceasta placere….

atunci cand pe buza mea arsa de dorinta va ramane doar o urma de aroma…atunci cand disperata voi cauta o ultima doza….voi implora barmanul….ma voi umili…voi fi o dependenta fara scapare…

atunci….poate doar atunci voi intelege….sau poate nu….

=====================================================

el era un barbat de oras, chipes de familie buna, ofitel la prima lui slujba…

fusese trimis undeva departe de casa, prin Ardeal…

acolo in rutina de zi cu zi facuse o intelegere cu un mosier din sat, sa-i trimita niste oameni care sa-l ajute in agricultura…in schimb el ii va returna favorul material si va face in asa mod ca sederea lui acolo sa fie cat mai placuta…

in fiecare zi…la orele de mese mosierul ii trimitea ofiterului pe cele doua fiice ale sale bucate alese….

Ileana si Maria bateau drumurile prafuite cu drag stiind ca ofiterul era tare chipes si tare drag la vorba…

Ileana, fata cea mica a taranului era o fata tare vioaie si il intreba pe ofiter tot felul de lucruri chipuite sau nu…si el ii raspunde mereu cu zambetul pe buze minunand-o de fiecare data cu povestile lui din alte lumi parca…

Maria, ii asculta sfioasa zambind pe ascuns…si bucurandu-se de acea atmosfera de voie buna….

era o fata frumoasa…era inalta atat cat trebuie…avea pielea alba si parul negru, mereu prins in doua cosite jucause pe umeri….buzele ei erau rosii si carnoase…si doi ochii negrii care mentineau mereu aprinsa o vapaie in ei….

avea o zestre ravnita…era o fata harnica si la locul ei..ea…era lumina mosului..neavand el feciori…

ofiterul o privea strengareste…si o provoca mereu…stiind ca nu era fata proasta…si ca era extrem de mandra…

Mariei ii placea sa invete…sa stie cat mai mult…asa ca fu enorm de fericita cand ofiterul se oferii sa o invete sa scrie si sa citeasca….macar un pic….esentialul…

Maria invata repede….fura acele clipe scurte cand chipesul tanar termina de mancat….iar el o admira din ce in ce mai mult pentru ambitia si inteligenta ei…

nici nu si-au dat seamacand cuvintele au devenit sarutari….iar soaptele mangaieri….

nopti furate pe ascuns si petrecute in teama dar cu foc….promisiuni eterne si vise impletite in miii de culori…

era un vis…o iluzie…momente efemere care aveau sa-si gaseasca repede sfarsitul…

cand ofiterul si-a trminat slujba si a fost transferat aproape de casa, Maria nu a plans…s-a bucurat pentru el si i-a promis o srisoare in fiecare zi…

a alungat tristetea cu promisiunea lui ca intr-o zi se va intoarce…si ii va vere mana de la tatal ei si o va duce in lumea de care i-a povestit mereu…si a va fi o doamna…doamna lui….

randuri de foc si de dorinta se asterneau in fiecare zi pe o hartie atat de scumpa si atat de pretioasa…dar care merita orice sacrificiu….

cand primea un raspuns….o data pe saptamana…isi lua zborul si plutea o zi intrega gustand fiecare cuvintel…ingnorand faptul ca era un raspuns intarziat si ermetic…

intr-o zi, dechizand scrisoare…vazu cu mirare o caligrafie diferita…incepu sa citeasca cu teama acele cuvinte care se transformau in cutite…

era o femeie…femeia lui…ii spunea ca ea nu e nici prima si nici nu va fi ultima…o aventura lipsita de importanta…pe care ea, doamna…o trecea cu vederea de dragul familiei…dar scrisorile alea insolente o iritau din ce in ce mai mult…si asta, era un lucuru pe care ea nu mai suporta sa-l treaca cu vederea….

acolo…in coltul ei ascuns de lume…acolo unde isi citea scrisoril visand si sperand…se prabusi ca un corp fara viata…udand pamatul prafuit cu lacrimi amare….

orice poveste are un final…asa ca in viata asa si pe “hartie”…noi il alegem…

=====================================================

“ultimul carbun se stinge in vatra…..oricum inghetasem chiar si cand focul era aprins…in fiecare seara vii….in fiecare seara stiu ca nu esti al al meu….te vei intoarce la ea… azi, maine, in fiecare zi…..

si stiu ca ai sa minti mereu, si ca din mana ta puternica gheata va cadea presarata cu fulgi mari gi reci….

nu insemn nimic pentru tine, si totusi tu imi spui ca sunt totul….

ipocrizia ta nu imi e de ajuns ca sa te urasc….

tac….”

deja-vu?!….nu…e doar o amintire….cand imi scrijeleam pielea cu cuvintele astea…cand stiam ca asa ai sa faci…

ca ai sa pleci….

ca am sa pierd…de fapt era un joc pierdut de la inceput…

a fost un joc…sau poate nu….

 nu stiu sa pierd…nu stiu sa recunosc ca eu sunt victima…rolul de vantor mi se potriveste perfect….dar e doar o imagine…

e un rol pe care il joc la circ….la teatru…e doar un rol…..

as vrea sa fiu stapana stapanilor mei….dar nu sunt in vremea lui platon…si filozofia nu bate experienta…

cel putin nu in viata de zi cu zi…

la ce bun?!….nu sunt perfecta in nici o arta…desi stiu multe….desi impresionez…prin vorbele mele…

ah!…da poate ca la asta sunt o artista….sa impresionez prin vorbe…sa atrag atentia…sa formulez teorii perfecte…sa….

tu….ai fost unicul ce nu mi-a dat niciodata dreptate in teorii…ce te-ai lasat uimit dar nu impresionat…

si totusi ai cazut in plasa mea….nu credeai nu?!…

secrete tot ti-am spus….dar nu pe cel mai temut…nu ti-am spus ca eu nu sunt imuna prpriului meu venin…ca daca imi injectez victima devin dependenta de trairea ei….de legatura ei cu mine….

nu e nevoie sa-ti spun ce simt…tu stii deja…chiar daca iti e greu sa crezi…chiar daca nu m-ai crezut nicodata cu adevarat…dar te-ai simtit magulit de toata atentia mea…..chiar daca ai realizat atunci cand te-ai intors la ea….ca a fost…

====================================================

mereu optimista….mereu naiva urca in fiecare zi dealul spre cabana….

chiar de era cald…sau frig….chiar de ploua…si vantul o respingea parca stiind….

ea urca mereu acolo……la cabana lor….

cu cositele in vant si cu obrajii rosii….mergea mereu voioasa si jucausa….ascunzand si sau alungand teama….

in boceluta ei….aducea cu ea mereu o surpriza…mereu o vorba buna…sau un zambet…sa le tina de cald in noptile tarzii…

asa a ajuns si azi….in cabana ei iubita….acolo unde totul e vesel…unde totul e cald….unde o data isi spunea povesti cu printi nemuritori ce ii erau mereu de companie…

asa a ajuns azi…cu speranta de a gasi….un fuflet de om…intr-o cabana pustie…

a intrat in graba deschizand usa cu forta…insa nimeni nu era acolo…

ca in fiecare zi, optimista….a aprins focul din semineu….a poi cuptorul…apoi a pregatit bucatele….

pentru doi…mereu pentru doi….

a mancat…singura….si de loc uimita de situatie….obisnuita de acum, sa aibe oaspeti mai putini fideli…..din ce in ce mai rar….din ce in ce mai putin….poate prea putin….

apoi a scos din boceluta surpriza de ieri…si cea din urma….si cele din urma….si tot asa…le-a sters de praf…a observat stralucirea lor din ce in ce mai stearsa…le-a pus inapoi…precum uitate…

intinsa pe o piele de urs in fata focului….cu parul despletit, ravasit pe jos…..cu ochii inhisi mangaiata de lumina….a adormit putin…mereu tresarind…parca trezita de fantomele rautaciose…

la ora potrivita…mereu in noapte….tot mai tarziu….sau din ce in ce mai devreme….cobora in vale….fara teama si fara simtiri…parca golita…parca o carcasa….

insa la inceputul zilei….revenea ea…mereu optimista…pentru un ciclu infernal de fericire…..pentru o cursa spre cabana iubita….pentruuuuu…… 

=====================================================

in fiecare seara cobori in patul meu….cobori pe aripi de vis,,,,,si te lipesti de mine….ca o armura, ca un scud….ca o sursa de viata infinita….

insa de dimineata nu mai esti……si locul tau e rece…..si mangai usor cu mana locul unde te-am visat…..

imi da fiori….imi lasa un sens de neimplinire…..

mereu departe…..mereu prea rar…..din ce in ce mai putin….prea putin….

pentru mine….

=====================================================

Stai intins pe pat… te uiti la ea cum isi piaptana parul negru…

Sta pe un tamburel imbracat in velura rosie, isi piaptana ritmic suvitele lungi si ondulate, le aseaza ordinat pe umerii goisi albi….[parca de matase]….

Prin oglinda vezi cum priveste prin tnie…e ca si cum te-ar epuiza cu o singura privire….iti soarbe gandurile, simturile si viata….

Te ignora complet desi iti citeste dorinta…..

Ai da orice sa-i fii stapan o clipa macar….sa o atingi, sa o saruti….sa stii ca e numai a ta….

Insa stai acolo, legat de patul care iti este cusca….iar ea nepasatoare isi pieptana parul in mod ritmic….te priveste de parca nu ai fi…de parca nu ai insemna nimic…citeste prin tine….

iti soarbe dorinta, se hraneste cu ea….

Un fir de par cade pe parchet….lent…mai incet decat ar trebui…

cand atinge pamantul te simti in sfarsit liber….poti acum sa fugi sprea ea….sa-ti satisfaci setea de ea…..sa stingi focul dorintei..

dar ea…regina visurilor tale…a DISPARUT….

 

==============================================

 

Interpretare…

A cunoscut-o cand nu se astepta….intr-un loc in care nu se astepta….in cel mai banal dintre moduri…

I-a placut felul ei de a-l provoca….apoi felul ei de a-i face fata….si mai apoi…felul ei de a fi blanda, de a-l atinge cu o privire, de al coplesi cu un zambet…..

I-a placut ea…intai din joaca…apoi din ce in ce mai mult…ca un drog…ca o dependenta…

un drog extrem de ciudat…de rar….de binefacator….

i-a placut ea….ea…intr-ul fel ai ei…ea care te ravaseste si te linisteste in acelasi tim….ea cand filozofa….ea cand se alinta….ea….

In lumea lui…deja cladita….deja la stadiul de ciment…ea era evadarea lui….cateva momente….un glas somnoros…al ei….

Cand jocul se amesteca cu realitatea…si devine prea periculos….exista intodeauna un sfarsit…..

acum…..cand totul a explodat…lui nu-i ramane decat sa isi dea seama daca trebuie sa rasufle usurat… sau sa-i para rau….

=========================================

THE END.